Insula Banishanta din Golful Bengal are doar 100 de metri lungime si 10 in latime, dar aduna intr-insa suficienta drama pentru o lume intreaga: iubire, stigma, lupta pentru drepturi fundamentale, soarta planetei. Locuita de un grup de lucratoare sexuale ale caror spirite au ramas intacte in ciuda incercarilor si marginalizarii la care au fost supuse, insula este o lectie vie despre supravietuire. Fiecare a ajuns pe Banishanta cu povestea ei: unele din pricina saraciei; altele, traficate; altele, in cautarea iubirii. O data acolo, insa, statutul lor le neaga si cele mai fundamentale drepturi, pe care trebuie sa si le revendice singure, organizandu-se impotriva curentului. Ceea ce vor e simplu si universal: demnitate pentru ele si pentru copiii lor, dreptul de a iubi si de a fi iubite, protectia minima din partea statului. Si inca ceva: fiind asa de mica si ingusta, Banishanta este una din primele victime ale incalzirii globale. Solul se erodeaza cu fiecare zi, apele cresc simtitor, si, cu fiecare ciclon, viata trebuie reluata de la zero, de fiecare data din ce in ce mai greu. Astfel, femeile din Banishanta se lupta nu doar cu autoritatile, vecinii sau clientii, ci si cu schimbari climatice ireversibile. Sotii iubitori, imamii toleranti sau nebunii satului care prevestesc apocalipsa sunt personaje secundare care prin contrast arata cat de viu si neinduplecat este spiritul femeilor din Banishanta. Regizorul Giovanni Giommi a petrecut trei luni pe insula, filmand expresiv si respectuos viata unor femei extraordinare.
