In epoca Tito, regizoarea Tiha Klara Gudac a avut o copilarie ca oricare alta: vacante cu cortul, cu bunicii, mereu in aceleasi locuri, cu aceiasi prieteni de familie. Doar cicatriciile de pe corpul bunicului ar fi putut da de gol secretul care se ascundea sub libertatea si prosperitatea relativa a ultimilor ani iugoslavi: buncul si prietenii lui apropiati fusesera inchisi, impreuna cu alti 16.000 de prizonieri politici, pe o insula din nordul Adriaticii numita Goli Otok. Intre 400 si 600 de prizonieri politici care au cazut victime epurarilor intre 1949 si 1956 si-au pierdut viata acolo intr-unul dintre cele mai primitive si crude experimente de reeducare din epoca razboiului rece. In acest film personal, tandru si complicat emotional, regizoarea Tiha Klara Gudac investigheaza nu doar secretul pe care bunicul ei l-a tinut ascuns mai bine de 60 de ani, pana dupa moartea lui, ci si repercursiunile experimentului Goli Otok peste trei generatii diferite. Printr-un caleidoscop format din interviuri cu rude si prieteni, animatie si fotografii de familie, filmul reuseste sa desluseasca adevaruri nu doar istorice, ci si universale – despre trauma, despre tacere, si despre legaturile care ne unesc peste ani si generatii.