Singura solutie pentru a putea trai separata de parintii mei este ca parintii mei sa poata supravietui separati de mine, marturiseste Cassandra, fetita roma care, impreuna cu Spartacus, fratele ei mai mare, e pusa in fata unei decizii sfasietoare pentru un copil.
Desi cei doi sunt de sase ani in Franta, impreuna cu parintii, tatal lor se opune inca ideii ca ei sa mearga la scoala, de teama ca asta va face ca, pana la urma, sa-i piarda. Regizorul Ioanis Nuguet juxtapune imagine de tip verité cu episoade poetice sau melancolice, filmate pe suport Super 8, pentru a schita realitatea psihologica intima a celor doi copii prinsi intre doua lumi: de o parte, perspectiva unei vieti petrecute in strada, alaturi de parintii lor iubitori, dar neajutorati; de alta parte, optiunea educatiei si a unui acoperis deasupra capului alaturi de un cuplu de parinti adoptivi inca necunoscuti. Un film intens care reuseste sa schiteze cu delicatete experientele celor doi copii, Spartacus si Cassandra evita deopotriva senzationalismul si victimizarea, amintindu-ne in acelasi timp ca problemele acestor copii sunt sistemice.
La un an deja mergeam in picioare. La doi, mancam pamant. La trei ani, tata era la inchisoare. La patru, cerseam cu sora-mea. La sapte ani am ajuns in Franta...
Documentarul a fost „adoptat” de Agentia de Dezvoltare Comunitara „Impreuna”.
