Performance-ul traieste pe granita dintre arta si non-arta  - e un moment unic, irepetabil, in care viata insasi devine arta. Materialul sau principal e corpul uman coregrafiat in spatiu-timp. In cuvintele Marinei Abramovic, „un performance nu e ca o pictura pe care o poti agata pe perete pentru a o privi si in ziua urmatoare”.

Intr-o dimineata de iarna, 15 femei imbracate in costume de doliu traditionale afgane apar intr-un spatiu public din Kabul cunoscut ca fosta locatie pentru executii in masa ale talibanilor. Femeile protesteaza pentru dreptul la educatie al semenelor lor. Insa ce pot intelege dintr-un performance organizat in semn de protest trecatorii neobisnuiti cu protestul ca act de libertate?