„E atat de sensibil si de batut in cap. Toti sunt atat de batuti in cap.”

E posibil sa nu stiti ca termenul in cauza vine din latinescul adolescere ('a creste'), insa cu siguranta stiti, sau sperati, ca e doar o etapa: un moment important, formator, al tranzitiei dinspre copilarie catre maturitate, care de obicei vine insotit de o combinatie de independenta si toane, o nevoie sporita de conformitate si, simultan, de revolta, si de o dorinta puternica de a testa atat limitele proprii, cat si pe ale celorlalti. E varsta marilor prietenii, a primelor iubiri si a primelor inimi frante. E varsta care aduce o acutizare a 'eu'-lui si, frecvent, valuri de jena provocata de niste parinti perceputi ca tot mai... inadecvati.

Doar ei, tinerii aduce o uluitoare senzatie de acces neconditionat, relaxat, la intimitatea unor relatii. Este debutul regizorilor Jason Tipper si Elisabeth Mims, a caror varsta apropiata de cea a protagonistilor este fundamentala pentru lipsa de crispare a personajelor in fata camerei si pentru senzatia generalizata de entuziasm degajata de film. Nu veti gasi prea multa scoala in film iar parintii ocupa un rol periferic, ceea ce cu siguranta contribuie la farmecul lui irezistibil.

Descris de o estetica indrazneata, filmul merge dincolo de orice notiune preconceputa despre ce sunt adolescentii si cum ar trebui ei sa se poarte. Personajele pot parea ocazional egocentrice sau usuratice, insa procesul de maturizare documentat in film implica o reflectie serioasa asupra unor teme precum prietenia, credinta, prima dragoste, nesiguranta financiara, spaima de necunoscut sau frica palpabila in fata amenintarii de a ramane fara locuinta.