„Trebuie sa fie tare simplu sa fugi cu camera aia de filmat dupa oameni, fie ca vor, fie ca nu!”, spune Inta, o femeie hotarata de varsta mijlocie, care pare sa se bucure de viata ei solitara la marginea unei mlastini; asta pana ce respectiva viata cotidiana ii este intrerupta de un regizor de film documentar. Pe parcursul unui an, documentaristul o urmareste consecvent pe femeia retrasa si taciturna care nu se sfieste sa-l blesteme ori de cate ori se trezeste in vecinatatea camerei de filmat. „Esti regizor de film si te lasi injurat si umilit de o baba. Ce fel de profesie poate face pe un om sa ajunga in halul asta?” Documentata in detaliu, relatia tumultoasa a celor doi, marcata de umor si, alternativ, de revarsari bruste de manie sau afectiune, ofera o baza substantiala pentru a reflecta asupra deontologiei profesionale si a responsabilitatii documentaristului pentru personajele sale. De fapt, ce inseamna sa fii un bun subiect/personaj de documentar? Cum se negociaza pe teren drepturile persoanelor aflate de cele doua parti ale camerei? In final: cat de aproape e 'prea aproape', si cine manipuleaza pe cine in contextul de fata? „De ce ma ajuti? Pur si simplu nu pricep. Tie trebuie sa iti lipseasca o doaga. Daca faci un film prost, te blestem de nu te vezi!”. N-a facut.