Initial soldat in razboiul afghan, 'Ales' Pushkin este un nationalist belarusian care se opune regimului de tip sovietic al presedintelui Lukashenko, in timp ce imparte acelasi nume cu poetul national al Rusiei. Arata ca un Depardieu infometat, imbracat intr-o camasa belarusa traditionala brodata si este cat mai departe posibil de imaginea unui activist conventional. Pictor de formatie, Pushkin isi castiga existenta restaurand fresce in bisericile rurale, dar se considera un artist specializat in performance si in celebrari patriotice ale aniversarii Republicii Nationale Belarus. Cum traieste intr-o tara fara o galerie de arta contemporana capabila sa ofere vreo legitimitate artei sale, expunerile sale artistice sfarsesc invariabil cu arestarea sa. Spre deosebire de alti artisti care privesc spre Vest pentru exemple de arta radicala 'canonica', Pushkin isi gaseste inspiratia in nebunii sfinti ai inceputului Crestinismului. Chiar si asa, locuitorii din Bobr, satul unde locuieste, suspecteaza ca Ales e platit cu o gramada de bani ca sa-si spioneze tara pentru americani.

Filmul lui Dashuk schiteaza unul dintre cele mai paradoxale personaje ale programului acestui an si puncteaza faptul ca activismul politic se poate manifesta in afara spatiului definit de modelele internationale de protest nonviolent existente. Nu trebuie sa fii de acord cu Pushkin si nici macar nu trebuie sa ti se para 'bun' acest documentar: pentru inceput, este suficient sa te intrebi ce inseamna – pentru tine – activism 'acceptabil' (sau stilistica documentara 'acceptabila').