Este ceva înfiorător în peisajele din jurul capitalei etiopiene Addis Ababa, cu murmurul neliniștitor îngânat în surdină ce contrastează cu sunetele serene ale naturii. Ascultăm fragmente din emisiuni radio și voci din off, ale căror discuții banale nu fac decât să amplifice anxietatea expectativei unui dezastru iminent pe care încă nu îl vedem, dar pe care îl intium visceral. Cadrele largi și panoramările liniștite de-a lungul piesajului etiopian în schimbare evocă o neliniște apăsătoare. Periferiile sărace ale orașului creează senzația unui șantier fără termen de finalizare, pe care se suprapun într-un vaiet colectiv glasurile localnicilor, care vorbesc șoptit despre exproprieri, crime ale statului, diviziuni etnice și proteste care nu sunt niciodată explicate, ci doar insinuate. Filmul ne oferă crâmpeie dintr-o realitate socială scindată și tensionată. Asistăm la o țară în tranziția dintre rural și urban, unde cultura agrară este treptat înghițită de industrializare, ale cărei victime colaterale le privim cu resemnare. Mișcările tectonice și vulcanii activi ce amenință să transforme în timp regiunea par a fi doar o reflexie a tensiunilor societății, schimbările ecologice mimându-le cu fidelitate pe cele sociale. (Monica Stan)