Două priviri regizorale se intersectează în Eastern Front: cea a lui Vitali Mansky, cunoscut documentarist al spațiului ex-sovietic, și cea a lui Yevhen Titarenko, voluntar înrolat în lupta de eliberare a teritoriului ucrainean. Între ele, filmul scrie cronica frământată a primelor luni de război, tranzitând dinspre imersiune către detașare pentru a încerca să confere o imagine atrocității. Într-o secvență halucinantă, câțiva soldați parcurg un peisaj postapocaliptic în care o cireadă de vaci e lăsată să moară în noroiul câmpului: cu un amestec de oroare și scepticism, oamenii iau notă de priveliștea teribilă, apoi merg mai departe: „asta-i viața...”. O realitate dură se afirmă în „Frontul de est” cadru cu cadru, pe măsură ce protagoniștii ajung tot mai aproape de ploaia de obuze: cu cinism și autoironie înaintează către linia de apărare inamică, lăsându-ne pe noi, spectatorii, să înțelegem care mai e treaba cu normalitatea – dar și cu umanitatea – în acest război. (Victor Morozov)