„Iubire, moarte și mărci germane” reprezintă odiseea unui popor dezrădăcinat, care încă își caută un acasă. Istoria imigranților turci din Germania, întinsă de la începutul anilor 60 și până în prezent, ia aici forma unei tânguiri mlădioase în care nevoia de a te ajusta și a aparține, dorul de casă, precum și schimbările sociale se amestecă pe acordurile contondente ale unor Cem Karaca, icon protestatar al RFGului, sau Muhabbet, celebrul rapper din generația douămiistă. Cineastul Cem Kaya urmărește în film un fenomen pe cât de răspândit, pe atât de puțin studiat: fără să edulcoreze drama așanumiților Gastarbeiter-i, el observă cum depeizarea a produs un subgen muzical apt să reflecte politic greutățile de zi cu zi ale traiului printre străini xenofobi, dar și să îi aline pe acești lucrători în drama lor fără ieșire. Dinspre o aripă auxiliară trivială a exilului, muzica imigranților turci devine un marker veritabil al comunității, care permite filtrarea în filigran a traumelor colective și a nevoii de a rezista – totul într-un ambalaj audiovizual ritmic, care pulsează printre bazaruri improvizate și șantiere megalomane.  (Victor Morozov)