Scurtmetrajul lui Shuli Huang se derulează ca un dialog - concret sau fantasmat - între el și mama lui: tânărul își apără cu calm alegerile de viață, de la vocația artistică la atracția pentru bărbați, în timp ce femeia este copleșită de panica de a-și vedea băiatul îndepărtându-se fără cale de întoarcere de modelul pe care pare că mai curând ceilalți, rude, vecini, cunoștințe, i l-au transmis ca fiind cel al fiului desăvârșit. Imaginile, filmate cu o cameră Super-8, emană căldura și nostalgia solară specifice amintirilor unei copilării generice, de carte poștală, sub care, sugerează cineastul, se zbat de fapt întotdeauna pulsiunile și revoltele care au să ajungă să ne definească ca adulți. (Liri Chapelan)