Poate cea mai dificilă poziție într-un conflict, căci e obscură, apăsătoare și lipsită de glorie, este cea de exilat într-o țară străină unde ajung înfundate, devitalizate, parcă ireale, ecourile ororilor petrecute acasă. În „Republic of Silence”, un film asamblat din materiale înregistrate pe parcursul a doisprezece ani, conflictul în cauză este interminabilul război civil sirian, pe care cineasta Diana El Jeiroudi, refugiată în Europa, îl trăiește ca pe o negociere perpetuă între realitate imediată și coșmar distant, între alienare și identificare, și între statutul de martor și cel de părtaș. Simplitatea imaginilor care alcătuiesc porțiunea de jurnal filmat al lui El Jeiroudi - aparatul de filmat este deseori static, plasat în dreptul pragului unei uși sau în colțul unei camere, limitele cadrului subliniind mai curând ce nu surprinde acesta din viața cotidiană care se derulează în jurul lui - contrastează puternic cu filmări caleidoscopice din Siria, unde fiecare fotogramă tremură sub tensiunea violenței iminente. (Liri Chapelan)