Abbas Rezaie, membru al echipei editoriale a cotidianului Etilaat Roz, cea mai citită publicație de jurnalism independent din Afganistan, presimte bulversările pe care le va antrena venirea talibanilor la putere în redacția lor și se echipează cu o cameră cu care va filma căderea progresivă în haos, actele de eroism, procesele de conștiință și hăurile de disperare care formează un microcosm al stării întregii națiuni. Dar apar, ca niște străfulgerări, și tablouri de viață cotidiană, precum fațada inundată de soare a clădirii redacției și pentru o clipă promisiunea normalității pare să fie, împotriva tuturor pronosticurilor, chiar după colț. Filmul lui Rezaie este un excelent exemplu al funcției de documentare brută, necesară și urgentă pe care poate în continuare s-o adopte opera cinematografică - nu doar imaginile captate în toiul acțiunii pe un echipament portabil și difuzate instantaneu pe rețelele sociale, ci însăilarea unei narațiuni ale cărei segmente în aparență observaționale ascund un angajament de un curaj aproape irațional și, în acest caz, un strigăt după ajutor. (Liri Chapelan)