Undeva, candva... O lume in care timpul curge in ritmul in care pietrele cad implacabil peste pietre. Un univers sieși suficient, care funcționeaza dupa reguli care scapa logicii obișnuite și, totuși, perfect valabil. Zilele trec intre rutina cotidiana și nesfarșite conversatii despre viata, moarte, Dumnezeu, starea vremii. Ce e divin și ce e uman? Cine aduce și cine oprește ploaia? În definitiv ce e normal și ce nu? O lume marginala, nulă din punctul de vedere al utilitatii sociale, care, scapand sistemului, scapand sclaviei pe care o implica "integrarea sociala", capata in schimb privilegiul reflecției, al reevaluarii propriei existente. Acțiuni aparent absurde capata un sens secund profund emotional - singura forma de a nega absurdul de fond al existentei este iubirea.