Șase ecrane care transmit în paralel, din unghiuri diferite, un unic eveniment: operațiunea de salvare a unor migranți captivi pe o ambarcațiune ce stă să se scufunde. Nu atât o sete de hiper-vizibilitate, cât o tentativă de a ne confrunta cu durata reală a situației, pentru a ne-o face mai stranie, mai absurdă, mai insuportabilă. Prin alăturarea acestor șase perspective, cineastul Jonathan Schörnig întoarce armele camerelor de supraveghere împotriva lor însele: privirea aparatului, distantă și procedurală, devine mărturia imposibil de falsificat a unei încleștări inegale între eroismul câtorva organizații activiste și măsurile anti-umanitare ale organismelor de stat. Înregistrările, aici, permit mai mult decât să experimentăm totul „ca și cum am fi acolo”: ele descriu un veritabil câmp de acțiune pură, care se eliberează de orice mediere și se rezumă la fapte brute. Deloc interesat de destine individuale, filmul vede în soarta colectivității de 104 suflete un fel de rezumat amar al ipocriziei care subjugă astăzi Europa, culminând cu aceste imagini halucinante în care o navă a Gărzii de Coastă ajunge să se comporte aidoma inamicului. (Victor Morozov)