Asemenea regizoarei Márta Mészáros, Florica Holban cunoaşte direct experienţa instituţionalizării timpurii, în absenţa părinţilor. Ca şi în „Să zâmbească toți copiii” al primei regizoare, „A cui e vina” include secvenţe filmate la Casa de copii şcolari nr. 6: acolo la mijlocul anilor ‘50, aici un deceniu mai târziu. Însă în cazul filmului de faţă, spre deosebire de cel semnat de Mészáros, dominanta abordării e dată de cadrul legal: pe lîngă mărturiile copiilor (secvența inclusă aici), „A cui e vina” include multiple secvenţe filmate la Tribunal şi beneficiază de consultanţă din partea unui procuror.