„Odată, fiind pe malul Dunării, am văzut o curte trecând pe lângă mine. Rufe la uscat, leagănul copilului, flori, grădini de zarzavat. M-am mirat, mi-a plăcut. Știam că din ce ne miră și din ce ne place, sau din ce iubim noi, documentariștii, (oare numai documentariștii?) apar mirările, bucuriile, poate simpatiile spectatorilor în slujba cărora ne aflăm. Am vrut să fac un film despre o astfel de curte. N-au trecut decât 15 ani și m-am mutat, provizoriu la adresa nr. 10 025. Adică șlepul Navrom, casa 10.000 numărul 25, undeva, adică oriunde, peste tot, pe Dunăre. O stradă de cca. 2000 de kilometri. O familie din Mehedinți: Mitu, Lenuța și Marian de 5 ani.” (Mărin, pentru intimi)