Anii 1940 reprezintă perioada progresistă în care au început să se dezvolte studiourile de film, sălile de cinema și un fond cinematografic pentru a spori munca cu pelicula negativă.
Concomitent cu filmele artistice, se realizează mii de cronici vizuale, cunoscute sub numele de jurnale de actualități. „Jurnalul cinematografic nr. 38/1966 (Jurnalul 1000)” rămâne o mărturie a celor 1000 de ediții ale jurnalului care acoperă rapoarte de știri din toată țara, comentarii comice și remarci critice fie pe fondul unor filmări convenționale, fie pe unele experimentale. Însă locurile din România care nu fuseseră captate pe peliculă până atunci apar alături de vederile trimise din alte țări la Sahia, printre care se găsesc atracții străine, pornind din Grecia, ajungând în SUA, întorcându-ne la Iugoslavia, continuând cu Spania și alte câteva orașe. Aniversarea jurnalului este în final sărbătorită de alte studiouri internaționale, jurnale și publicații, prin mesaje rostite direct în limba română, dar și prin scurte materiale video în care, de exemplu, regizorul sovietic Roman Karmen felicită utilizarea cantității mari de peliculă pentru imortalizarea vieții.