Văzut dinspre prezent, Şedinţă cu părinţii funcţionează simultan ca un film cât se poate de mundan şi ca unul oarecum enigmatic. Este filmat la Liceul nr. 36 din Bucureşti – liceu de filologie-istorie la momentul 1980, devenit industrial şase ani mai târziu, la momentul filmării unei continuări cu aceleași personaje (Absolvenţii). Filmul contrazice obişnuinţele de lectură ale privirii contemporane la intersecția cu reprezentări documentare proprii României socialiste. Imaginarul comun, devenit normativ, al copilăriei asociate cu epoca respectivă lipsește aici. Nu aflăm pionieri corect aliniaţi, nici declarații înflăcărate de dragoste pentru Partidul-Părinte. Este, poate, încă devreme pentru ele: anii 80 sunt abia la început.