Caroline Capelle și Ombline Ley au petrecut o perioadă de timp la institutul La Pépinière pentru tineri cu dizabilități, aflat în nordul Franței. Însă, departe de a fi doar un film cu intenții bune despre munca incredibilă, atât la nivel social, cât și la nivel uman, care se desfășoară aici - ceea ce se poate citi printre linii -, regizorii ridică ancora și ne invită să pornim într-o călătorie alături de toate persoanele implicate în acest film poetic: au creat nu doar un spațiu cinematografic pentru acești adolescenți, ci, prin montaj, au creat și un spațiu pentru noi, în cadrul căruia ne simțim în largul nostru. Îi însoțim în activitățile lor de zi cu zi, în câmpiile și pădurea unde pot lucra atât cât le stă în putere, la piscină, unde au ocazia să se reconecteze la propriile corpuri și să se relaxeze, sau la ședințele de muzică, pe care unii dintre ei le îndrăgesc mai mult decât orice altceva. Plini de empatie, asistăm la felul în care aceștia experimentează lucrurile din jur cu o poftă contagioasă. Fiecare persoană și fiecare secvență montată devine o pată de acuarelă într-un tablou multicolor și extrem de viu, creat colectiv de către ei, alături și de noi. (Vanina Vignal)