„Hafreiat”, lungmetrajul de debut al spaniolului Alex Sardà, este un documentar de o mare discreție formală și care practică o formă de militantism pasionată, dar neinvazivă. Regizorul se retrage complet în umbră pentru a urmări cum – paradoxal – sub soarele arzător al deșertului iordanian, Abu Dya, fost deținut palestinian de drept comun, răscolește pământul pe șantierul unei misiuni arheologice spaniole. Chestiunea imposibilității reabilitării individuale se împletește cu cea a imposibilității reparației Nordului global față de Sud, iar neocolonialismul deghizat sub formă de demers civilizator de cercetare a unui trecut suficient de îndepărtat încât să nu fie problematic nu trece neobservat de protagonist, care își instigă colegii la grevă. Claritatea ideilor lui, formulate la fel de sec precum trupul lui noduros de muncitor, alături de observația fină a vieții sale de familie și a pregătirii sale de a deveni tată pentru a doua oară, îi dau uneori filmului amploarea politică a marelui cinema umanist clasic. (Liri Chapelan)