cineaști
Alex Sardà
Alex Sardà (Barcelona, 1989) colaborează preponderent cu casele de producție 15L Films și Nanouk Films. Debutul său în documentarul de lung metraj, „Hafreiat”, aprofundează o temă abordată deja de regizor în scurtmetrajele sale, mai precis formele masculinității contemporane. De asemenea, Alex Sardà a compus coloana sonoră pentru filmele „The longest road to return home" de Sergi Perez și „A perro flaco” de Laura Ferres. Momentan lucrează la al doilea lui lungmetraj alături de casele de producție 15L Films și Boogaloo Films.
Alexandru Solomon
După un debut ca operator la filme de ficțiune în anii 1990 și mai multe colaborări la filme experimentale, a migrat spre filmul documentar. A realizat lung-metraje ca: „Marele jaf comunist”, „Kapitalism – rețeta noastră secretă” și „Ouăle lui Tarzan”. În 2016 a publicat monografia „Reprezentări ale memoriei în filmul documentar”. Predă la UNArte din 2010 și este președintele Asociației One World Romania.
Andrei Schwartz
Andrei Schwartz s-a născut în 1955 la București. În 1973 emigrează în fosta RFG și urmează studiile Școlii de Arte din Hamburg. Devine regizor de film documentar și, în 1997, în cadrul IDFA câștigă premiul Joris Ivens pentru „Auf der Kippe” („Pe marginea prăpastiei”).
Anna Shishova- Bogoliubova
Anna Shishova e o realizatoare de film documentar rezidențiată în Tel Aviv. A absolvit programul Istoria Modernă a Rusiei în cadrul Universității de Stat din Moscova (2008) și cursurile de Film Documentar ale VGIK (2013). Între 2012 și 2013 a participat într-un schimb de experiență VGIK - SADA (Academia de Artă Dramatică din Stockholm), iar în 2016 a luat parte la atelierul internațional de film documentar American Film Showcase organizat de Departamentul de Educație și Cultură al SUA și de Școala de Artă Cinematografică - USC (San Francisco).
Botond Püsök
Filmele de ficțiune și documentarele regizorului de origine română Botond Püsök au fost proiectate în cadrul mai multor festivaluri de film internaționale. În 2016 cineastul a câștigat premiul pentru Cel Mai Bun Regizor la Festivalul Internațional de Film Astra Sibiu și la DocuArt Film Festival, pentru documentarul său, „Angela”. Botond are o diplomă de Master în Regie de Film Documentar din partea Universității de Teatru și Film, SZFE Budapesta.
Cem Kaya
Cem Kaya (1976, Schweinfurt) a studiat Design de Comunicare la Academia Merz din Stuttgart (1999–2005). A lucrat inițial ca producător, monteur și regizor de clipuri publicitare și muzicale. Mai târziu, împreună cu producătorul Jochen Laube, a realizat primele sale documentare de lung metraj: : „Arabeks” (2010, co-regizat cu Gökhan Bulut) și „Remake, Remix, Rip-Off” (2014). În proiectele sale Cem Kaya folosește o multitudine de tipuri de materiale de arhivă și found footage. Acestă diversitate de materiale, alături de propriile sale observații documentare, sunt ingredientele de bază ale docu-eseurilor sale revelatoare, uneori bizarre și deseori amuzante.
Csongor Gáspár
Pentru Csongor Gáspár anii de studenție petrecuți la Universitatea de Artă București și FAV au rezultat câteva lucrări experimentale premiate la diverse festivaluri din Europa. Cu această încărcătură spirituală, drumul l-a purtat în diverse domenii în ultimii 20 de ani. De la coordonarea unei companii de retail-design până la organizarea de festivaluri pentru copii, creativitatea i-a rămas pe primul plan.
Călin Boto
Călin Boto este critic de film și curator. A participat la ateliere internaționale de critică de film în Varșovia, Sarajevo, Locarno și Pordenone (2019-2022). Lucrează ca redactor pentru publicația online All About Romanian Cinema. Timp de doi ani (2020-2023) a ținut rubrica lunară „Note de subsol” la Films in Frame, despre istorii ale cinemaului românesc, timp în care a scris și pentru Revista Arta, Revista Film, Teletext, Scena9 ș.a. Este curatorul de film al proiectelor intermedia produse de asociația Image and Sound (cinema românesc mut + muzică experimentală) și curator asociat al Festivalului de Film Experimental din București și al Festivalului de Film Queer ART200.
Cătălina Tesăr
Cătălina Tesăr predă antropologie la Universitatea din București și lucrează ca cercetătoare în cadrul Muzeul Național al Țăranului Român din București. Are un doctorat în Antropologie din partea University College London, care analizează dimensiunea economică, sexuală și politică a alianțelor matrimoniale în cazul romilor cortorari din Transilvania. „Pocalul. Despre fii și fiice” este documentarul său de debut și se bazează pe teza sa de doctorat.
Dana Bunescu
Monteuză, sound designer și, mai recent, co-regizoare de filme documentare, Dana Bunescu este una dintre cele mai cunoscute și apreciate cineaste din România. A semnat montajul și designul de sunet pentru unele dintre cele mai reprezentative filme ale Noului Val Românesc (printre care „Moartea Domnului Lăzărescu” de Cristi Puiu și „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” de Cristian Mungiu), precum și pentru mai multe documentare Românești importante (de exemplu „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” de Andrei Ujică). În 2017 a primit Ursul de Argint pentru Contribuție Artistică Excepțională în domeniul montajului de film.
Diana El Jeiroudi
Regizoare și scenaristă de film, Diana se concentrează în filmele sale asupra tensiunilor socio-politice. Eforturile sale de a susține și a de a promova cultura filmului documentar, de exemplu prin lansarea DOX BOX, primul festival de film documentar din Siria, și prin organizația pentru sprijinirea documentarului din Berlin, i-au adus mai multe premii, printre care ECN Award, Katrin Cartlidge Award și Heart of Sarajevo. Este membră a American Academy of Motion Pictures, Deutsche Filmakademie și Asia Pacific Screen Academy. De asemenea, a făcut parte din juriile unor festivaluri și programe precum Cannes Film Festival Golden Eye Documentary Award, Sundance Documentary Program, IDFA, AFAC și APSA Awards.
Joseph Mangat
Joseph Mangat este un cineast filipinez stabilit în New York și Manila. Avându-l ca mentor pe Jean-Pierre Gorin la Universitatea din California, San Diego, Mangat are o diplomă de Masterat în Televiziune, Film și New Media din partea San Diego State University, ale cărei cursuri le-a absolvit cu onoruri, primind distincții precum Student Emmy Award, Kathleen Kennedy Fellowship, Fotekem Scholarship și Focal Press Best Student Film Award. A lucrat pentru numeroase grupuri non-profit, printre care Pacarts (în calitate de curator și instructor de film) și Tribeca Film Institute (unde a produs și a regizat conținut video pentru programele și evenimentele institutului). „Fabrica divină” este primul său lungmetraj.
Marilena Preda Sânc
Marilena Preda Sanc este o artistă vizuală interdisciplinară. Din 1980 lucrările sale au fost prezentate internaţional în muzee, video festivaluri, la conferinţe, simpozioane, în galerii naţionale şi internaţionale, în media.
Lucrările, integrează forme de artă tradiţională şi noi media, investighează şi vizualizează corpul/mentalul/sufletul/comportamentele umane în relaţie cu natura, spaţiul
social/politic/reprezentaţional. Arta sa explorează problematicile feministe de gen /bătrâneţe/femeia ca leader în cheie eco-feministă.
Este autoarea unor scrieri de specialitate centrate pe, Feminism, Noile Media și Arta în Spaţiul Public.
Marius Șopterean
Marius Șopterean este regizor, specializat în regie teatru și regie film (ficțiune și documentar).
Masterat cu lucrarea Manipularea prin știrile de televiziune (1998).
Doctorat în estetica și istoria filmului universal obținut la UNATC I.L.Caragiale, București, cu lucrarea Tradiție și modernitate în opera filmică a lui Krzysztof Kieslowski (2002).
Abilitare pentru școala doctorală cu lucrarea Stilistica faptului regizoral (2018).
Dezvoltă proiecte şi activează în învățământul universitar de regie film, teatru, televiziune la nivel de licență, masteral și doctoral.
Predă cursuri de film documentar la UNATC I.L.Caragiale (București) și Universitatea Babeș Bolyai (Cluj Napoca).
Între 1999-2015 a fost directorul departamentului de regie și producție de film la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I.L.Caragiale.
Este inițiatorul Școlii de Film din Cluj Napoca (Universitatea Babeș Bolyai)
Este director competiții și selecționer al festivalului internațional de film CINEMAIUBIT.
În 2018 TIFF deschide festivalul prin prezentarea documentarului Păpușa, realizat de Marius Șopterean, produs de Fundația Arte Vizuale.
Este membru onorific al Asociației catolice pentru comunicare audiovizuală SIGNIS (între 2000-2010 a fost vicepreședintele acestei asociații).
Este membru al Uniunii Cineaștilor din România.
Este membru al Asociației Creatorilor de Ficțiune din România.
Printre publicațiile sale se numără: Utopie și Film (ed.UNATC PRESS București, 2007, ) – Premiul UCIN pentru cea mai bună carte de film –, Memorie și Film (ed.Clusium, Cluj-Napoca, 2008) , 7+1 povești despre film, (ed.UCIN, 2014 București), Filmul documentar între pre și post existență, (ed.UNATC PRESS, București, 2017)
În 1992 debutează în teatru cu spectacolul Cristofor Columb la Teatrul Național din Cluj Napoca. În 1995 debutează în filmul de ficțiune cu lungmetrajul Confesiune.
În 2008 primește premiul de regie al Uniunii Cineaștilor din România pentru filmul Marea Integrare.
Filmele sale (ficțiune și documentar) au fost selecționate la mai multe festivaluri internaționale (Montpellier, Malecorto, NewBrandenburg, Lyon, Paris, Budapesta etc).
A făcut parte din juriile internaționale de film de la Berlin, Veneția, Łódź, Beijing.
Mathilde Rouxel
Mathilde Rouxel deține un doctorat în Istoria Filmului, cu specializare în cinemaul arab. În prezent este co-directoare artistică a festivalului Aflam din Marsilia, precum și cercetătoare și curator independent. A lucrat cu Jocelyne Saab începând din 2013, în calitate de cercetătoare și colaboratoare și a început procesul arhivării operei sale, continuat, după moartea lui Saab, în cadrul Asociației Jocelyne Saab, pe care a co-fondat-o în 2019. Din 2015 până acum a publicat trei cărți despre cinemaul lui Jocelyne Saab, dintre care două în coeditare, iar acum conduce proiectul colaborativ de restaurare și publicare a filmelor sale.
Mona Nicoară
Crescută în Ardeal și în București, MONA NICOARĂ și-a început cariera ca scriitor și activist de drepturile omului. În 1995 s-a mutat la New York să urmeze cursurile Universității Columbia, iar în 1997 a început să lucreze ca producător asociat al documentarului Children Underground, care în 2001 a primit un premiu special la festivalul Sundance și apoi a fost nominalizat la Oscar. Mona Nicoară a regizat Școala noastră, care a avut premiera în 2011 la festivalul Tribeca din New York, a mers apoi la peste 70 de festivaluri din întreaga lume, și Distanța dintre mine și mine, care a primit premiul publicului la Films de Cannes à Bucarest în 2018 și un Gopo pentru cel mai bun documentar în 2020.
Nataša Urban
Nataša Urban e o regizoare de film documentar și monteuză. Filmele sale, de exemplu „Journey of a Red Fridge” și „ Big Sister Punam”, au fost proiectate la peste 100 de festivaluri de film din toată lumea, au primit 40 de premii și au fost difuzate pe unele dintre cele mai importante canale TV internaționale, incluzând ARTE, RAI, ZDF, DR2, YLE, ORF, RSI și PBS. Ele fac totodată parte din mai multe programe educaționale, din Ghana până în Mongolia. Urban a absolvit un Master de Fotografie și a participat la atelierele ESoDoc 2006, IDFAcademy 2007, IDFA Summer School 2014, Berlinale Talents 2015 și Werner Herzog Rogue Film School 2016. Lucrează cu Medieperatørene din 2011, în calitate de regizor și monteuză.
Neil Coltofeanu
Otilia Babara
Otilia Babara e o regizoare de film documentar din Republica Moldova, actualmente stabilita în Bruxelles. A regizat și produs mai multe scurtmetraje, printre care „Irene” (2015), care a fost selectat la mai multe festivaluri internaționale de film, și „Women on Canvas” (2009), care a câștigat premii în cadrul Astra Film Festival și Cronograf Film Festival. Subiectele sale sunt deseori oameni invizibili: cei care au lucruri valoroase de împărtășit, dar a căror voce e rar auzită. În mod întâmplător sau inconștient, personajele sale principale sunt mereu femei.
Radu Igazsag
Radu Muntean
Radu Muntean (1971) este un regizor de film și scenarist român stabilit în București, România. A absolvit Academia Română de Teatru și Film - secția Regie de film în 1994, devenind în scurt timp una dintre figurile centrale ale așa-numitului "Noul val românesc". A regizat și a scris 7 lungmetraje și 2 documentare. Filmele sale au avut premiera la Quinzaine des Realisateurs, Festivalul Internațional de Film de la Locarno și Un Certain Regard - Festivalul de Film de la Cannes, primind în același timp recenzii entuziaste în Variety, Hollywood Reporter, The New York Times , Le Monde, Le Figaro și multe altele.
În 2016 a fost membru al juriului Cinéfondation & Courts Metrages la Festivalul de Film de la Cannes.
Valentin Suciu
Regizor
Vali Hotea
Absolvent al ATF (UNATC) in 1994, sectia regie.
Filmul sau de diploma, "Marea aventura", a primit Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de film de la Costinesti si Premiul Arte TV la Festivalul filmelor de diploma Henri Langlois - Franta.
Pana la debutul in lungmetraj cu "Roxanne" (premiera mondiala la Festivalul de film de la Locarno, 2013), a regizat spoturi, videoclipuri, filme si seriale tv, iar la Fundatia Arte Vizuale documentarele ”Maya” si ”Lucy Castle-Hotea” (Premiul Alter-Native 5).
Al doilea sau lungmetraj, comedia ”Lebensdorf”, se afla in prezent pe platforma Netflix.
Vitaly Mansky
Vivi Drăgan Vasile
Vasile (Vivi) Drăgan, cunoscut sub numele de Vivi Drăgan Vasile, (n. 28 august 1947, București) este un operator și director de imagine de film. A semnat imaginea pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum Drumul oaselor (1980), Înghițitorul de săbii (1982), Pe malul stîng al Dunării albastre (1983), Horea (1984), Moromeții (1987), Cuibul de viespi (1987), Secretul armei... secrete! (1989), Stare de fapt (1995), Furia (2001), Filantropica (2002), Occident (2002), Cealaltă Irina (2008), Nunta mută (2008), Caravana cinematografică (2009), Despre oameni și melci (2011), Sunt o babă comunistă (2012), Moromeții 2 (2018).
A absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, clasa operator de film, în 1973. A predat ca profesor invitat la Academia de Teatru și Film între anii 1990-1994.
A fondat în anul 1992 Fundației Arte Vizuale, fiind directorul ei executiv.
Vlad Petri
Vlad Petri este un regizor, scenarist și director de fotografie născut în Bistriţa, Romania, în 1979. A studiat imagine de film și antropologie vizuală. Filme sale au fost proiectate și au câștigat premii în cadrul mai multor festivaluri internaționale de film.
Yevhen Titarenko
Zlatina Teneva
Zlatina Teneva a absolvit cursurile de Jurnalism ale Universității din Sofia, Bulgaria, în 2018. Începând de atunci, a lucrat ca regizor, producător delegat și cercetătoare în cadrul a numeroase proiecte pentru ARTE și Deutsche Welle. „Un spital de provincie” reprezintă debutul său regizoral în lung metraj.
Želimir Žilnik
Zelimir Zilnik (b.1942, Yugoslavia) is an artist-filmmaker from Novi Sad, Serbia. In his highly prolific career, Zilnik has made over 50 feature and short films, which have been exhibited internationally at film festivals including Berlin, Toronto, Rotterdam, Moscow and Oberhausen. From the late 60s, his socially engaged films in former Yugoslavia earned him accolades, but also censorship in the 70s and the 90s for his unflinching criticism of the government apparatus. His power to observe and unleash compelling narratives out of the lives of ordinary people is the common thread throughout his work.
Recently, Zilnik has been the subject of major career retrospectives at Kunsthalle Wien, 2020/21; Centre Pompidou, Paris, 2019; Cinemateca Argentina, 2018; Mar del Plata Int. Film Festival, 2017; Anthology Film Archive, New York & Harvard Film Archive, 2017 etc.
His work has been featured in programs of art galleries, museums and art institutes around the world (Documenta, Kassel, Germany; Venice Biennale, Italy; ICA London, UK; National Gallery of Art, Washington DC, USA; MUMOK, Vienna, Austria; MACBA, Spain; Museo Universitario Arte Contemporaneo, Mexico City, Mexico, etc.)
