O cireadă de vaci avansează molcom. Un bunic pune în cuvinte frica comunității în fața infamelor drone Bayraktar. O mașină hârbuită dă ture la poalele munților, pe câmpiile ostile ale Caucazului. Cineastul Daniel Kötter își face loc printre ițele încurcate ale conflictului din Nagorno-Karabakh. Și o face prin cultivarea unui joc al distanțelor care face tot prețul cinemaului: ici foarte aproape, la masă cu localnicii, pitit în apartamentele lor, colo hăt departe, pierdut în imensitatea pustei. Evocând filmele unui Abbas Kiarostami, Landshaft știe că totul ține de unghiul din care privești – și că obiectivul camerei e capabil deopotrivă să reveleze provocator și să ne dezorienteze durabil. În fond, prin intervenția sa oblică în interiorul unui conflict politic și militar, Kötter se află, în primul rând, de partea oamenilor prinși la mijloc – cei pe care îi ascultăm prea rar. Dar e mai mult de atât: căci, așa cum se poate și intui din titlu, recursul la cadre aproape monumentale cu împrejurimile, filmate iar și iar, mereu aceleași și totuși altele,  preschimbate în funcție de capriciile vremii, aspiră să reveleze o poetică intimă a peisajului. (Victor Morozov)