„Pocalul. Despre fii și fiice” este rodul unei documentări de amplă respirație, care transpare hotărât: ne întâlnim cu protagoniștii filmului, Peli, soția sa Nina și sora lui Băra, statorniciți în grijile lor de-a lungul mai multor ani. Gestul cinematografic operat aici de Cătălina Tesăr și Dana Bunescu nu este doar antropologic – el devine, inevitabil, compensatoriu: un mod de a atrage atenția asupra unei comunități rurale (romii cortorari) ai căror membri își fac recurent apariția, acoperiți în egală măsură de stigmă și de mister, pe străzile frumos pavate ale centrului țării. Filmul ca mediu se dovedește, în acest caz, un fel de supliment al observației academice – el aduce cu sine înregistrarea, culoarea, performance-ul. O tradiție etnică complexă ni se relevă astfel, în măsura în care angoasa moștenirii și strictețea ritualului mariajului reglementează, la bine și la greu, viața acestor tineri. Într-o lume care se mișcă fără repaos – îl vedem pe Peli costumat în clovn pe străzile Italiei –, romii cortorari persistă într-o lege nescrisă, care condiționează și devine totodată prilej al exercițiului de reflecție individual. Privirea regizorală nu judecă, ci invită la un act de empatie cu cei de lângă noi. (Victor Morozov)