La trei ani de la începutul războiului civil, Jocelyne Saab se întoarce în orașul ei pentru câteva luni. Trăind între această țară devastată de război și o țară în pace, ea încearcă să se readapteze la viața de zi cu zi din Beirut. Transportul public în oraș nu mai există, dar regizoarea pune în funcțiune un autobuz vechi, provocând o revenire deconcertantă la normalitate în acest oraș aflat în război: Oamenii se urcă în autobuzul pe care îl văd ca pe un loc sigur.