Dacă există un album de imagini în mișcare ale primului deceniu de tranziție, atunci el trebuie căutat la Fundația Arte Vizuale (www.fav.ro). Patricio Guzmán, regizorul chilian care și-a legat numele de imaginile țării lui de origine, spunea că „o țară fără documentare este ca o familie fără un album de fotografii”. Anii ’90 au fost perioada cea mai tulbure și mai frământată din istoria noastră recentă, o perioadă în care mai nimeni nu se preocupa – sau nu știa cum - să reflecte și să reflecteze asupra transformărilor uluitoare, dureroase și contradictorii prin care trecea societatea românească.
Ca să ne dăm seama ce a însemnat Fundația Arte Vizuale în contextul anilor ’90 ar trebui să descriem mai întâi peisajul. Sistemul de producție cinematografică se baza pe formele centralizate rămase din vechiul regim, monopolizate de o garnitură de regizori/producători. Studioul Sahia își pierdea treptat, odată cu finanțarea, și menirea - și personalul creativ, nereușind să se desprindă de rolul lui propagandistic. Televiziunea publică, singurul post existent până la apariția primelor canale comerciale, funcționa ca instrument politic al puterii. Iar distribuția de documentar dispărea rapid din săli, fie și ca scurt-metraj prezentat în completarea „filmelor artistice”. 
În toamna anului 1992, operatorul Vivi Drăgan Vasile (co-realizator al filmului „Piața Universității” și colaborator al studioului video al Grupului pentru Dialog Social) a reușit să obțină susținere privată pentru un proiect pe care l-a definit cam așa: „S-a născut ideea ca economia de piață să lucreze cumva și în favoarea artiștilor. Adică… un pic de haiducie.” Din grant-ul Fundației Soros s-au cumpărat echipamente video de filmare și de montaj și s-a amenajat un apartament la ultimul etaj al unui bloc de pe strada Câmpineanu. Fundația Arte Vizuale s-a deschis către tineri regizori și artiști care aveau proiecte de film, oferindu-le acces la echipamente profesionale – extrem de rare în România acelor ani - și acoperind minime cheltuieli de producție. Când descrii FAV-ul anilor ’90 nu te poți abține să nu folosești sintagme idealiste care, astăzi, pot stârni zâmbete. Oază de libertate creativă, laborator de experimente, comunitate artistică ingenuă... 
Și totuși, fără să intervină nicicum în procesul creativ al celorlalți, Vivi a știut să imprime un program. Prima producție FAV a fost „S-a votat Codul Penal”, un film muzical-politic realizat chiar de Vivi, împreună cu Vali Sterian, în jurul temelor social-politice majore ale vremii: anti-comunismul și traumele represiunii, restaurația autoritară reprezentată de regimul Iliescu, penuria economică și mizeria socială a tranziției. Aceste teme au fost explorate apoi și de ceilalți autori, laolaltă cu preocuparea antropologică pentru mediile defavorizate, recuperarea memoriei culturale și istorice cenzurate în anii sovietizării sau ai lui Ceaușescu, etnografia vizuală a lumii rurale. FAV a reușit să deschidă ușile Arhivei de Filme și a oferit cineaștilor acces la imagini care până atunci nu fuseseră revizitate. O întreagă lume ignorată de producțiile audiovizuale mainstream, comerciale sau publice, și-a găsit o reprezentare în anii 90 la FAV. Deseori cu sarcasm, alteori cu melancolie, întotdeauna cu onestitate și empatie.
În jurul Fundației Arte Vizuale s-a coagulat rapid o comunitate foarte diversă, formată nu numai din cineaști aflați la început de drum (Radu Muntean, Radu Ionescu, Vali Hotea, Sorin Botoșeneanu, Cornel Mihalache, Anca Damian, subsemnatul și alții) sau din artiști vizuali interesați de noile media (Geta Brătescu, Radu Igazsag, Marilena Preda Sânc, Călin Dan, mai apoi Gaspar Csongor și Neil Coltofeanu). De-a lungul anilor, FAV a susținut inițiative ale unor trupe de dans contemporan (Contemp, Marginalii), a produs filme muzicale, a înregistrat spectacole de teatru independent și a produs o serie de making-of ale unor filme românești și maghiare.
Beta SP era un format video de vis pentru majoritatea independenților, chiar dacă azi ne șochează lipsa lui de claritate și finețe. Look-ul „albumului video” realizat la FAV în anii ’90 e determinat de limitele acestei ultime generații analogice, dinainte de trecerea la digital.
După înființarea CNC în 1999 și pe măsură ce regizorii și artiștii s-au orientat către publicitate sau alte circuite de finanțare, iar accesul la echipamente video s-a democratizat, FAV a devenit un producător ca toți ceilalți și aura lui s-a estompat, fără să dispară.
Retrospectiva Fundației Arte Vizuale propusă de One World Romania vine în continuarea preocupărilor noastre de revizitare a memoriei cinematografice (prin, dar nu numai, programul Sahia Vintage). Vă propunem aici două programe: unul de filme documentare și altul de filme experimentale sau – cu un termen azi depășit – de video art. O mică selecție de filme muzicale vine să le completeze. Să redescoperim împreună acest album de familie, creat în vremuri confuze, într-un spațiu de joc și de joacă unic.

P.S. Nu putem vorbi despre FAV fără să-i menționăm pe oamenii care au format nucleul echipei: Velvet Moraru - producătoare, Gheorghe Oprea - cameraman, monteurii Dobrică Lospă și Mihai Mitici, Mariana Dincă – contabilă și, începând din anii 2000, Dana Bunescu – suport tehnic și creativ.

Alexandru Solomon

____________________________________

FAV Experimental (74') - joi, 6 aprilie, ora 18:00 - cinemateca Union
FAV Documentar (112') - sâmbătă, 8 aprilie, ora 17:30 - Arcub
FAV Muzical (24') + Discuție (cca 80') - duminică, 9 aprilie, ora 15:30 - Arcub

• Aici găsiți un tutorial de 40 de secunde pentru rezervarea de bilete online la Festivalul nostru.