FOCUS: RE-FOCUS – Johan Grimonprez

„…filmul documentar nu creează spațiu pentru gândire liberă, ci induce o formă de autocenzură spectatorului – care îi va absorbi imaginile ca atare, în structura unei narațiuni totalizatoare.”

(Critical Art Ensemble, „Against Documentary", în The Electronic Disturbance, ed. Critical Art Ensemble, New York: Autonomedia, 1994, p. 42.)

Nu puteam dedica focusul din acest an unei figuri mai potrivite decât lui Johan Grimonprez, un artist și cineast multimedia ale cărui lucrări au surprins zeitgeistul cultural și politic al epocii lor – și care, privite retrospectiv, devin texte cinematografice audiovizuale profetice pentru vremurile în care trăim: un peisaj mediatic interconectat, la confluența dintre politica pop și dinamica puterii globale.

Mișcându-se liber și fluid între lumea artei și industria de film, între filmul de ficțiune și non-ficțiune, lucrările sale au continuat să exploreze limbajul (oral, scris, audiovizual), arhivele, mass-media, geopolitica și ideologiile care stau la baza construcției narațiunilor dominante. 

Unul dintre interesele centrale ale filmelor sale este relația insidioasă de reciprocitate dintre mass-media și politică, încă de la debutul său în lungmetraj, dial H-I-S-T-O-R-Y. Explorarea deturnărilor de avion și a transformării lor progresive într-un spectacol mediatic a reflectat etosul „culture jamming” al anilor ’90, prin intermediul unui format de eseu bogat și complex, bazat pe imagini de arhivă – prefigurând în același timp atacurile teroriste din 11 septembrie, care aveau să aibă loc patru ani mai târziu. 

DOUBLE TAKE, cel de-al doilea lungmetraj din 2009 a cercetat intersecționalitatea dintre cultura pop și politică prin explorarea temei „dublului” – o întâlnire ficționalizată dintre Alfred Hitchcock și dublul său, polaritatea SUA-URSS a Războiului Rece, și formarea noastră ca subiecți într-un climat colectiv guvernat de frică.

Cu toate acestea, ultimele filme ale lui Grimonprez sunt cele care marchează actualitatea și urgența practicii sale artistice și cinematografice – și sunt alegerea One World Romania pentru focusul acestui an (urmate de sesiuni de întrebări și răspunsuri cu Johan Grimonprez). Pe măsură ce ierarhiile tradiționale ale fluxurilor media se destructurează și se hibridizează, relația de reciprocitate dintre politică și cultură (corporatistă) menționată anterior devine din ce în ce mai transparentă, dezvăluind o rețea globală interconectată de putere, profit și manipulare. Filmul său din 2016, LUMEA DIN UMBRĂ, este un asamblaj captivant din înregistrări de arhivă și materiale documentare, care vizibilizează dinamica ascunsă a industriei de armament în definirea politicilor internaționale și economice. Zece ani mai târziu, critica cinematografică pe care o face lăcomiei corporatiste și puterii politice exercitate sub egida complexului industrial militar urgentează cu atât mai mult o astfel de revizitare – pentru că, până la urmă, „războiul este teroare cu un buget mai mare”.

O asemenea rețea sofisticată de corupție, înșelăciune și complicitate, orchestrată de marile superputeri, este explorată în profunzime de filmul său multipremiat și nominalizat la Oscar din 2024, SOUNDTRACK PENTRU O LOVITURĂ DE STAT – un montaj fascinant din materiale de arhivă care reconstruiește climatul politic și evenimentele interconectate din 1960 care au dus la asasinarea prim-ministrului și liderului mișcării de independență din Congo, Patrice Lumumba.

Odată cu acest tur de forță regizoral – susținut de o cercetare meticuloasă a încrengăturilor politice complexe și de montajul vibrant (intercalând trecutul cu prezentul) – truismul „istoria este scrisă de învingători” devine nu doar cât se poate de limpede, ci și forța ideologică care animă marile narațiuni ce alcătuiesc memoria colectivă a civilizației noastre.

Dublul standard al interacțiunilor și ordinii internaționale bazate pe reguli din SOUNDTRACK PENTRU O LOVITURĂ DE STAT rezonează puternic și în prezent, întrucât abordarea „fără menajamente” a politicii globale este deja în plină desfășurare – producând rezultate dezastruase.

Johan Grimonprez rămâne unul dintre cei mai implicați politic cineaști care lucrează în prezent cu diverse media, insuflând lucrărilor sale un spirit critic și confruntând narațiunile dominante, fără a se feri din a stârni disconfort și suspiciune față de lumea în care trăim – forțându-ne să chestionăm nu doar sistemele socio-politice care ne guvernează, ci și propria percepție, înțelegere și formare modelate de acestea.

Dacă am omis vreun aspect din descrierea operei lui Grimonprez, acela ar fi că cinematografia sa este una în care poezia, ironia și umanismul însoțesc, ca un contrapunct indispensabil, angajamentului său politic profund înrădăcinat. Nu e de mirare că Grimonprez alege să-și încheie scurtmetrajul THREE THOUGHTS ON TERROR – în sine o extensie a cercetării din LUMEA DIN UMBRĂ – cu cuvintele lui Vijay Prashad, citându-l pe poetul pakistanez Faiz Ahmad Faiz:

„ceea ce vezi în jurul tău nu îți cere altceva decât să simți. Iar dacă acest sentiment nu poate fi controlat, trebuie să faci ceva în legătură cu el. Nu poți refuza această lume.”