În ultimii ani, prezența industriei de film din Republica Moldova în circuitul festivalier internațional a crescut semnificativ. Stimulată, în parte, de sesiunile anuale de finanțare ale Centrului Național al Cinematografiei din Republica Moldova, și apoi de deschiderea față de coproducții minoritare, dezvoltarea industriei a produs o varietate impresionantă de filme și seriale de televiziune. Ba mai important, marca acesteia în festivalurile internaționale de film a fost reprezentată de un cinema non-narativ, și, în special, de regizoare (e.g. Olga Lucovnicova, premiată la Berlinale pentru scurtmetrajul UNCHIUL MEU, TUDOR).

Printr-un limbaj formal amplu (filme-eseu și din materiale de arhivă, observaționale), aceste filme abordează subiecte relevante pentru societatea moldoveană și surprind, totodată, realități socio-economice care depășesc cu mult granițele (migrație, muncă, violență transgenerațională etc.). După ce, alături de publicul nostru, am fost spectatori ai unor filme ca IUBIREA NU E O PORTOCALĂ sau TATA, OWR le dedică acum o întreagă secțiune, prezentând cele mai recente producții ale cineaștilor moldoveni, consacrați sau la debut.

Filmele din FOCUS REPUBLICA MOLDOVA sunt variate atât formal, cât și tematic, unite de un spirit unic, specific culturii moldovene: formal-imaginativul film-jurnal ȚINE CONT DE-O PĂTLĂGICĂ (Marina Sulima explorează rolul titular al tomatei ca liant cultural și culinar, și ca activ agricol controlat de piață), documentarul observațional ELECTING MS SANTA (incursiunea Raisei Răzmeriță în politica rurală, odată cu cea a protagonistei sale Elena și cu emanciparea sa) sau poetica portretizare de familie din ULTIMELE SCRISORI ALE BUNICII (privirea arheologică a Olgăi Lucovnicova asupra noțiunilor de familie și stat, și asupra traumei transgeneraționale care le conectează).