Privind dinspre trecut în prezent, devine clar că nu ne confruntăm cu o serie de situații de criză izolate – totul este interconectat. Distrugerea mediului, precaritatea muncii, erodarea libertăților, rasismul și ascensiunea extremei drepte, războaiele, chiar și genocidele nu se produc în paralel, ci sunt angrenate într-un mecanism perpetuu de exploatare și control, de profit și putere.

Istoria nu este predeterminată; este o succesiune de evenimente care se formează în timp, generând tipare de gândire, practici recurente în politicile economice, diviziuni culturale și rasiale.

Tot istoria ne arată că a trăi la limită necesită solidaritate colectivă. Rezistența nu apare în izolare, ci din colaborare. Din a (ne) asculta și a (ne) pune întrebări. Din schimburi de idei. Din soluții comune pentru a rezista și a consolida comunități. Din a imagina alternative mai bune și a crea spații pentru reflecție și acțiune colectivă. Și din a învăța, până la urmă, din provocări trecute sau prezente.

Filmele secțiunii TRECUT CONTINUU denunță violența moștenită – ideologică, colonială, economică, rasială sau genocidală – prin expunerea originilor sale și demascarea procesului de „normalizare” a acesteia în „marea narațiune” a istoriei. Pe de-o parte, aceasta poate fi localizată, în lupta pentru dreptate și demnitate de după atacul rasist din Hanau, 2020, în DAS DEUTSCHE VOLK, în eforturile de pace și mediere care se ciocnesc cu tensiunile etnice din Croația lui PEACEMAKER, sau în păstrarea unei tradiții de solidaritate și locuire colectivă în CARTIERUL PILASTRO; în PĂMÂNTUL NOSTRU, ca ștergere sistematică din istorie a comunității indigene Chuschagastas din Argentina, ori în lupta continuă împotriva ocupației, opresiunii și negării dreptului de a exista, surprinsă în calupul de scurtmetraje MEMORII INTERSECTATE. Pe de alta, ramificațiile sale extinse, structurale sunt dezvăluite, întâi prin investigarea narațiunilor de familie moștenite în ATÂT DE FAMILIAR, apoi prin DOVEZI, o examinare procedurală a fabricării neo-conservatorismului american, în timp ce WTO/99 analizează retrospectiv impunitatea puterii corporatiste și controlul acesteia asupra libertăților civice. Însă cea mai vehementă condamnare o face însuși trecutul, odată cu urgența pe care o poartă portretul făcut de Raoul Peck lui George Orwell și operei sale în ORWELL: 2+2=5.

NU HOMOSEXUALUL E PERVERS, CI SOCIETATEA ÎN CARE TRĂIEȘTE a marcat un punct de cotitură pentru drepturile persoanelor gay. Incisiv politic și camp, privirea sa critică asupra culturii gay din anii ‘70 și asupra conformismului acesteia în cadrul culturii capitaliste are reverberații puternice până și astăzi. One World Romania revizitează acest film relevant și controversat, ca omagiu adus prolificului regizor – Rosa von Praunheim – a cărui recentă pierdere a lăsat o amprentă definitivă în activism, contracultură și în cinematografia queer.

Moștenirea este inevitabilă. Ce alegem să facem în continuare, însă, este o decizie pentru care avem nevoie de luciditate, de rațiune și, cel mai important, de o privire onestă în trecut.