Din străfundul Războiului Rece sosește acest „Soundtrack pentru o lovitură de stat” al belgianului Johan Grimonprez, în care jazz-ul, geopolitica și luptele de emancipare împotriva colonialismului se împletesc într-o partitură amețitoare. Meritul documentarului e că nu conferă întâietate artificială niciuneia dintre teme; dimpotrivă – arată cum, în acea epocă a transformărilor sociale profunde, ele ajungeau să împartă prim-planul conform unui plan insidios. Așa se face că mari artiști precum Louis Armstrong, Nina Simone sau Dizzy Gillespie puteau deveni pioni în promovarea pe glob a puterii de la Washington, transformându-și inevitabil muzica într-un instrument de propagandă culturală. Între CIA și Nikita Hrușciov, filmul se apleacă asupra cazului Patrice Lumumba: acest tânăr carismatic accede rapid la vârful statului congolez proaspăt independent, doar pentru a începe – încă și mai fulgerător – să incomodeze marile puteri mondiale. Ideile sale revoluționare despre mișcarea pan-africană, precum și opoziția înverșunată față de politicile imperialiste conduc către o încheiere abruptă a utopiei politice. Grație acestei coloane sonore fabuloase, Grimonprez luminează o schemă în care totul se leagă cu totul – în aceeași măsură în care dezgroapă cu justețe partea de responsabilitate a fiecăruia în tabloul istoric postbelic. (Victor Morozov)