Acest film iconoclast, aflat la granita dintre ficțiune și documentar, explorează „prea sacra” latură a Ierusalimului. Pentru locuitorii săi un riscant joc politic, pentru vizitatorii săi un mit, Ierusalimul rămâne un obiect universal al dorinței, la limita fetișismului. Filmul se inspiră de la așa-numitul sindrom al Ierusalimului, o formă particulară de isterie recunoscută oficial în secolul al XIX-lea, care îi afectează pe pelerinii și turiștii care vizitează Orașul Sfânt. Un băiețel hoinărește nopțile pe străzile Ierusalimului, iar, într-o zi, descoperă o femeie cu sânii de aur. În paralel, camera de filmat, un personaj de sine stătător, investighează realitatea cotidiană a acestui oraș divizat. Ea se lovește de granițe invizibile și, cu teama de a nu filma lucruri deja filmate de o mie alte ori, încearcă să se elibereze din sindromul Ierusalimului, fără să reușească cu adevărat.