Filmul lui Boubacar Sangaré reușește să se situeze cu îndemânare la intersecția dintre universal și particular, urmărind cotidianul deopotrivă ordinar și excepțional al lui Rasmané, un băiat de 16 ani care își câștigă traiul într-un oraș minier din sudul Burkina Faso-ului. Pe când munca sa și a tovarășilor lui, mulți doar puțin mai în vârstă ca el, este epuizantă și riscantă, prestată cu unelte rudimentare și fără echipamente de protecție, la ieșirea din mină Rasmané se dovedește un adolescent ca oricare altul, traversat de impulsiuni contradictorii, oscilând între naivitate copilăroasă și o nevoie aprinsă de a-și pune în scenă identitatea de adult pe care este în procesul de a o crea. În jurul lui, întregul colectiv pare sfâșiat de contradicții similare, între ancorarea tradiției și atracția modernității, între demnitatea rănită și speranța absurdă a îmbogățirii, între fatalism și încredere într-un viitor poleit cu aur, la propriu și la figurat. În ciuda bogatului imaginar care înconjoară activitatea mineritului - simbol întâi al industrializării, iar apoi al dezindustrializării - și a unei anumite esențe adolescentine pe care o încarnează Rasmané, protagonistul lui Sangaré rămâne opac de-a lungul filmului, amintindu-ne constant că nu-i putem împărți destinul prin simpla transpunere empatică. (Liri Alienor Chapelan)