F. locuiește în București de patru ani, de când a fugit din Afganistan împreună cu familia ei. Atenta și cugetătoarea tânără în vârstă de 18 ani își filmează viața de zi cu zi din capitală: plimbările în parc, viața de-acasă alături de frații și surorile sale și conversațiile pe care le are cu prietenii ei români. Atunci când lovește pandemia de Covid-19 și țara intră în lockdown, fata e nevoită să petreacă o lună în casă. F. își omoară astfel timpul filmând și observând cu amuzament, de la fereastra apartamentului său, viața care se petrece afară.
Treptat, fata începe să se adreseze aparatului de filmat cu tot mai multă sinceritate - dezordonatul și spontanul stil al jurnalului său video lasă un inevitabil nod în gât. Rezultatul este o relatare onestă și caldă a unei tinere care încearcă să se împartă între propriile dorințe și așteptările familiei sale - între statutul său de refugiat și dorința de a trăi ca o adolescentă ca oricare alta, o adolescentă care este în tot acest timp profund întristată de modul în care evoluează situația din țara sa natală.