Rezistența este o formă de existență perpetuă - nu e doar o reacție în perioade afectate de război, ci și atunci când trebuie să ne apărăm drepturile deja câștigate. Drepturile democratice, obținute prin amendarea nedreptăților și mobilizarea conștiinței publice, plantează niște semințe fundamentale care necesită atenție constantă și care nu ne absolvă de a le proteja și cultiva. 

Mai ales acum, într-un climat în care reflexele totalitare și formele persistente de exploatare câștigă teren și putere, trebuie să rezistăm complacerii și să rămânem vigilenți, chestionând structurile de putere și respingând normalizarea discursului instigator la ură și dezumanizarea celorlalți.

Dovezi ale rezistenței individuale și colective pot fi găsite în cele șapte filme unite sub EXISTÂND, REZISTÂND, fiecare dintre ele documentând forme de reziliență împotriva unor condiții vitrege. Deși diferă în termeni de subiect, filmul lui Sergei Loznitsa INVAZIA și cel al lui Matteo Severi NU SUNTEM PĂRINȚII NOȘTRI surprind „puterea solidarității”. Fie că e vorba de un război sau de indiferența motivată de profit, solidaritatea devine liantul care ține indivizii uniți într-o luptă comună.

Îndreptându-ne spre gesturi de rezistență mai intime, dar la fel de importante, în INTERZIS (r. Anelise Salan) și MUSAFIRUL (Zvika Gregory Portnoy și Zuzanna Solakiewicz) vedem cum acțiuni individuale pot eroda treptat forme sistemice de opresiune și discriminare. Rezistența are o respirație mult mai interiorizată în CÂNTECUL DE LEAGĂN AL TATĂLUI, ÎNAINTÂND PRIN ÎNTUNERIC și CIOBURI. Fie în Ucraina devastată de război, India măcinată de precaritate sau Rusia totalitară, protagoniștii filmelor refuză să devină victime ale circumstanțelor. În schimb, ei confirmă, cu o perseverență emoționantă, dorința (și dreptul) umanității la viață.

Din acest motiv am ales să proiectăm încă o dată filmul câștigător al premiului Oscar NICIUN ALT PĂMÂNT - o mărturie urgentă și vitală a rezistenței unui popor la ocupație și strămutarea lor forțată.