Trecutul nu este o relicvă ștearsă a istoriei, îngropată și distantă. El trăiește și în prezent, fie la vedere, ca o urmă în continuă transformare, fie ascuns, ca o amprentă imprimată adânc. Prezentul nostru este o evoluție a trecutului, un efect nemijlocit al unor cauze simbolice sau manifeste. 

Deseori, pe măsură ce prezentul se avântă spre viitor, el estompează urmele trecutului - mereu prezente în cer sau peisaj, granițe sau modele economice, ideologii etc. 

Natura ciclică a modelelor noastre umane evolutive nu face decât să reconfirme avertismentele istoriei, oferindu-ne studii de caz din care să construim un viitor mai incluziv, egalitar și conștient ecologic.

În perioade de criză, apelul disperat pentru conducători și soluții ar trebui mereu cumpătat cu conștiență și precauție față de reflexele autoritare. 

REVERBERAȚII adună împreună o serie de filme care analizează trecutul (recent sau distant) pentru a extrage urme ale lui care încă se manifestă în prezent.

În timp ce ne avântăm spre viitor, drumul nostru reflectă trecutul - unitatea globală pentru ideologii de pace și egalitate (VIITOR LUMINOS), autoritarianism febril (FIUME O MORTE!), „arheologie botanică” care dezgroapă exploatări ale trecutului și prezentului (LAGUNA SOLDATULUI), influența corporațiilor asupra politicilor climatice și conștienței sociale (EFECTUL CASA ALBĂ), pivotul exploatării coloniale și a patriarhatului (PARADIS), intruziuni atmosferice ca memento al ocupației beligerante (JURNALUL UNUI CER). 

Concluzia inevitabilă este în același timp tulburătoare și de un umanism poetic: fiecărei generații îi revine decizia asupra măsurii în care axioma „istoria se repetă” rămâne valabilă (TRENURI).